DGPI - o întrebare, un răspuns. Și înc-o întrebare
DIAM, serviciul de informații al MAI
Într-un articol interesant legat de arhitectura ocultă a serviciilor de informații din România, autorul se întreba, referindu-se la DGPI (Direcția Generală de Protecție Internă), serviciul secret al Ministerului Afacerilor Interne, care ar fi “criteriile de apreciere a gravității, condițiile de la care tulburarea ordinii publice devine o amenințare la adresa securității naționale, de interes pentru DGPI”1
Ce înseamnă tulburare gravă a ordinii publice?
Un răspuns îl oferă Codul Penal. Articolul 371 se referă la “Tulburarea ordinii și liniștii publice” și cuprinde 3 sub-categorii ale infracțiunii, în ordinea crescătoare a gravității:
“(1) Fapta persoanei care, în public, prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.” Adică violență verbală.
“(2) Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.” Violență fizică
“(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) este comisă de o persoană care are asupra sa o armă de foc, un obiect, un dispozitiv, o substanță sau un animal ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.” Violență fizică înfăptuită de o persoană înarmată.
Așadar, avem tulburări mai puțin grave ( alin. 1), grave (alin. 2) și foarte grave (alin. 3) ale ordinii publice.
Pe de altă parte, infracțiunea gravă (în general) este “infracțiunea pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puțin 4 ani […]”2 .
Din corelarea celor 2 definiții rezultă că tulburarea gravă a ordinii publice se referă la faptele violente, comise în public împotriva persoanelor și bunurilor. O condiție agravantă o constituie situația în care agresorul (sau agresorii) este înarmat, adică “are asupra sa:
o armă de foc,
un obiect,
un dispozitiv,
o substanță sau
un animal
ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor”. Chiar dacă nu se folosește direct de aceste instrumente în realizarea actului violent.
Articolul 371 se referă la acțiunile unei singure persoane. În cazul unei acțiuni colective de tulburare a ordinii publice, ne putem afla într-un caz special, cel al grupului infracțional organizat. Pentru a se încadra în definiția legală a acestuia, un grup trebuie să fie:
structurat,
format din trei sau mai multe persoane,
constituit:
pentru o anumită perioadă de timp și
pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.3
În situația unui grup infracțional organizat și formele mai puțin grave de tulburare a ordinii publice (ex: amenințarea în public a persoanelor) se agravează, prin însăși participarea la grup4.
Dacă grupul infracțional nu îndeplinește vreuna dintre condițiile cumulative încadrării în definiția celui organizat, ne aflăm în situația grupului infracțional format ocazional sau nestructurat.
Concluzie preliminară. Faptele de tulburare a ordinii și liniștii publice, adică actele de violență verbală și/sau fizică săvârșite în public, pot fi izbucniri spontane, izolate. Dar pot fi și o marcă permanentă, o trăsătură de caracter a unui individ sau a unui grup. În acest caz putem vorbi despre indivizi violenți, respectiv despre grupuri/grupări violente (organizate sau ocazionale). Indivizii și grupările violente merită din partea instituțiilor de apărare a legii o “atenție specială”, în principal pentru prevenirea spectacolelor publice gen bătăi de stradă. Dar nu numai …
Nebuloasa violenței, indivizi și grupări
Indivizi violenți sau, mai precis spus, cu un comportament constant violent în spațiul public. Adică bătăuși & sinonimele: smardoi sau ciumegi/ciumeci, mardoi și mardeiași, adevărați și bazați. Găsim în media o sumedenie de cazuri de acest fel. Luăm un exemplu la întâmplare. Frații Tudorici, Leonard şi Adrian, din Merişani, cetățeni români de etnie romă, erau “cunoscuţi pentru actele lor de violenţă din ultimii ani, dar ani de zile nu au păţit nimic”5. Timp de câteva luni de zile, la bordul unui BMW X5, l-au urmărit și șicanat în trafic pe numitul A.S. La mijlocul anului 2019, blochează în trafic mașina lui A.S. cu întenția de a-i da acestuia o lecție. Șoferul unei alte mașini oprește pentru a aplana conflictul dar este bătut cu bestialitate. În urma loviturilor intră în comă și moare la spital. Nu e un caz izolat, în România.
În ultimii ani e o abundență de podcasturi cu bătăuși celebri ai perioadei 1980 -2000, “pensionari” acum, care-și prezintă pe Youtube isprăvile de vitejie: Coco Anghel, Cezar și Dan Mutu, Cibilan, Fane Spoitoru etc. Mulți dintre ei au fost lupi singuratici și nu s-au asociat decât temporar unor grupări infracționale. Înclinația spre violență i-a făcut să treacă, uneori fără premeditare, la infracțiuni și mai grave: distrugeri, tâlhării, violuri, omucideri.
Grupuri/grupări violente. Nu e locul pentru o expunere exhaustivă a fenomenului. Ne mulțumim cu o sumară trecere în revistă a meniului unor eventuali “cercetători” în domeniu: găștile de cartier, galeriile (cu “brigăzile” din compoziție) unor echipe sportive (“ultrași”6, hooligans), grupurile infracționale organizate violente (mai cunoscute drept “clanuri” - Duduienii, Cordunenii, Sportivii etc). Unele grupări se ascund în spatele fațadei de firme de securitate și pază, altele în spatele celei de cluburi sportive ( frecvent de arte marțiale/sporturi de luptă). Pe lângă grupările violente motivate financiar (criminale) în ultima perioadă și-au făcut apariția în spațiul public și grupările violente motivate ideologic ( doar de extremă dreaptă/legionare7 momentan). Este posibil ca îndoctrinarea și pregătirea unora dintre membri acestora să se facă sub acoperirea unor tabere de pregătire de inspirație militară8 (supraviețuire, airsoft, etc).
Componenta informativă a DGPI
Emblema DGPI
ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 76 din 2 noiembrie 2016 reglementează activitatea Direcției Generale de Protecție Internă a Ministerului Afacerilor Interne. Potrivit acesteia, DGPI are 2 atribuții majore:
“desfășoară activități de informații, contrainformații și de protecție”, (INFORMAȚII-CONTRAINFORMAȚII)
“asigură coordonarea și controlul activităților pentru protecția informațiilor clasificate […], precum și pentru securitatea cibernetică, la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne”. (SECURITATEA INFORMAȚIILOR)
Prin urmare, DGPI este, pe de-o parte, un serviciu de informații- contrainformații -protecție (pct. 1), iar pe de altă parte, un serviciu de securitate a informațiilor (pct. 2) de la nivelul structurilor MAI (Poliție, Jandarmi, Pompieri, etc). Să ne ocupăm de primul punct!
Pe aripa de informații-contrainformații, DGPI desfășoară muncă informativ-operativă în “scopul identificării, prevenirii și contracarării amenințărilor, vulnerabilităților și factorilor de risc care pot conduce la:
1. tulburarea gravă a ordinii publice sau
2. care vizează informațiile, patrimoniul, personalul, misiunile, procesul decizional și capacitatea operațională ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne”
Așadar, componenta informații-contrainformații a DGPI se sprijină pe 2 piloni:
o structură de informații, resonsabilă de monitorizarea generatorilor de tulburări grave ale ordinii publice, și
o structură de contrainformații, necesară protecției interne a structurilor MAI, aceleași pentru care DGPI asigură și securitatea informațiilor (Poliție, Jandarmi, etc).
Poate o denumire mai riguroasă în raport cu atribuțiile legale ale serviciului secret al MAI ar fi Direcția Generală de Informații Contrainformații și Securitate. Sau Direcția Generală de Informații și Protecție Internă9 - DGIPI. Hm! Exact cum se numea înainte de 2016. Părea că serviciul secret al MAI, odată cu pierderea unui “I” din acronim, a renunțat și la atribuția de serviciu de informații. După denumire te-ai gândi că e doar un serviciu de contrainformații și securitate al MAI. Dar …
… nu este așa. Structura informativă a DGPI se numește Direcția Informații Asigurare Misiuni (DIAM)10. După cum am stabilit în introducere, legea de organizare îi atribuie răspunderea culegerii de informații în domeniul indivizilor și grupurilor, mai mult sau mai puțin organizate, înclinate să folosească, în public, violența verbală și/sau fizică. Să le spunem indivizi și grupări violente.
DIAM este compusă din mai multe “servicii”, numerotate 1, 2, 3 … Probabil fiecare astfel de serviciu se ocupă de o anumită nișă din nebuloasa violenței. Pe lângă structura centrală, linia IAM (Informații Asigurare Misiuni) mai include câte un “compartiment11 IAM” la fiecare dintre cele 41 de SJPI12- uri.
Cum lucrează DIAM?
Metodologia de lucru a DIAM e prezentată la Articolul 12 din OUG nr. 76/2016. Investigațiile informative sunt de 2 tipuri/niveluri, în funcție de gravitate a cazului.
A. “Investigații primare/preliminare”. Legea prevede ca “în vederea identificării amenințărilor, vulnerabilităților și factorilor de risc care pot conduce la tulburarea gravă a ordinii publice […], Direcția Generală de Protecție Internă desfășoară activitățile prevăzute la art. 13 lit. a)-e) din Legea nr. 51/1991, republicată, cu completările ulterioare”13. Enumerăm metodele permise de lege pentru investigațiile informative de acest nivel
“să solicite și să obțină obiecte, înscrisuri sau relații oficiale de la autorități sau instituții publice, respectiv să solicite de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice” (lit. a), printre altele acces la bazele de date, arhive, etc
“să consulte specialiști ori experți” (lit. b)
“să primească sesizări sau note de relații” (lit. c), eufemistic - informatori
“să fixeze unele momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori să efectueze constatări personale cu privire la activități publice desfășurate în locuri publice, dacă această activitate este efectuată ocazional” (lit.d), adică un filaj nesistematizat/ocazional/spontan
“să solicite obținerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, altele decât conținutul acestora, și reținute de către aceștia potrivit legii” (lit. e), adică metadatele/ datele de trafic și cele de localizare
Observație Constatăm că, pentru investigarea informativă a elementelor suspecte c-ar putea produce tulburarea gravă a ordinii publice, legea împuternicește DGPI (prin componenta ei, DIAM) să folosească metodele permise doar în cazul investigării amenințărilor la adresa securității naționale.
B. “Investigații avansate”. “În situațiile care constituie amenințări la adresa securității naționale care vizează tulburarea gravă a ordinii publice […], Direcția Generală de Protecție Internă desfășoară activitățile prevăzute la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1991, republicată, cu completările ulterioare, cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (1) și art. 15-21 din aceeași lege, care se aplică în mod corespunzător”14. Metodele aflate la dispoziția ofițerilor operativi în acest tip de investigații, denumite în legea 51/1991 “activități specifice culegerii de informații”, presupun “ restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului”, sunt intruzive :
“interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice, efectuate sub orice formă” (lit. a) ;
“căutarea unor informații, documente sau înscrisuri pentru a căror obținere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect” (lit. b), pătrunderi și percheziții secrete;
“ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informațiilor pe care acesta le conține, precum și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee” (lit. c) ;
“instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private” (lit. d), instalare de tehnică operativă, supraveghere operativă/filaj sistematic;
“localizarea, urmărirea și obținerea de informații prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere” (lit. e), localizare/urmărire tehnică ;
“interceptarea trimiterilor poștale, ridicarea și repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin, precum și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee” (lit. f) ;
“obținerea de informații privind tranzacțiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condițiile legii” (lit. g).
Observație Utilizarea metodelor intruzive de investigație este permisă de lege doar în cazul particular al culegerii de informații privitor la tulburărilor grave ale ordinii publice care constituie concomitent și amenințări la adresa securității naționale. Putem identifica aici câteva posibile exemple:
grupări violente motivate ideologic (extremiste, rasiste) care atentează la securitatea națională (a statului) prin sabotaje, luarea cu asalt a unor obiective importante ale statului
grupări violente criminale care, cointeresate, desfășoară acțiuni împotriva statului
Putem constata că zona de competență pe care legea o acordă DIAM se află la intersecția între activitatea Poliției ( aceasta e abilitată prin lege să desfășoare, în cazul infracțiunilor grave, activitate informativă15) și cea a SRI (mai cu seamă pe linia de “Apărare a Constituției”). O posibilă consecință ar fi suprapunerea de competențe. Defapt, DGPI este rezultatul extragerii unor atribuții informative, în 2016, din sarcina DGIPI tocmai pe motiv de “suprapunere de competențe”16.
Concluzie
Legea (OUG 76/2016) de organizare a DGPI stabilește că atribuțiile de serviciu de informații ale acestei structuri se rezumă strict la amenințări/riscuri/vulnerabilități legate de “tulburarea gravă a ordinii publice”. Nu se face diferență între motivația actelor de violență. Codul Penal stabilește că motivația ideologică17 ( legată de rasă, etnie, limbă, religie, gen, opinie sau apartenență politică) e o circumstanță agravantă.
Am stabilit că serviciul propriu-zis de informații al MAI se ocupă astfel, potrivit legii, doar de indivizii și grupările violente, indiferent de motivația acestora (criminal-financiară, ideologică). Acest serviciu, aflat în compunerea DGPI, se numește DIAM (Direcția Informații Asigurare Misiuni). Celelalte componente ale DGPI au funcție de protecție informativă (contrainformații și securitate) a structurilor din MAI, așadar au fața orientată spre “grădina proprie” a ministerului.
Mai adăugăm că zona de interes a DIAM se află la intersecția între competența informativă a Poliției Române (grupări violente criminale) și cea a SRI (grupări motivate ideologic). Această proximitate poate duce la suprapunere de competențe, cu toate consecințele nedorite. E posibil, pentru evitarea unor astfel de situații, să existe protocoale de colaborare între DIAM/DGPI- SRI -Poliție care să detalieze atribuțiile fiacărei părți.
O altă constatare e legată de permisiunea acordată DGPI, prin ordonanță de urgență, de a folosi în investigarea informativă a indivizilor/grupărilor predispuse la violență, metode de culegere a informațiilor încuviințate doar împotriva amenințărilor la adresa securității naționale. Asta în condițiile în care probabil majoritatea grupărilor violente nu acționează pentru a afecta direct securitatea națională. Faptul ar putea fi considerat o chestiune de stil, de manieră legislativă. Pe de altă parte, anumite grupuri protestatare (nonviolente) cu revendicări democratice, care nu s-ar încadra în categoria amenințărilor la adresa securității naționale, ar putea fi urmărite informativ în situația infiltrării lor cu provocatori violenți (titușki). Metoda a fost și este folosită încă în spațiul ex-sovietic.
Post-scriptum
Dacă singura atribuție legală a DGPI în domeniul informațiv (ca serviciu de informații) se referă indivizi și grupări violente atunci care este motivul pentru care a fost chemat în CSAT să prezinte un raport (Notă de informare) cu privire la potențiale infracțiuni comise fără violență? Nu ne aflăm într-o situație de depășire a atribuțiilor legale? Citirea notei DGPI declasificate nu face decât să amplifice confuzia …
https://www.contributors.ro/verisoarele-discrete-ale-serviciilor-secrete-de-informatii-romanesti/
Cod Penal Art 367 (Constituirea unui grup infracțional organizat), pct. (6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.
Articolul 367 pct. (1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
https://adevarul.ro/stiri-locale/pitesti/exclusiv-huliganii-care-au-omorat-in-bataie-un-om-2092581.html
pentru o expunere mai largă vezi Gabriel Sala “Stăpânii stadioanelor. Fenomenul ultras în România 1990- 2010” Ed. Gutenberg 2017 (pdf)
https://www.libertatea.ro/opinii/cine-sunt-tinerii-radicalizati-de-neolegionarii-cu-sustinere-in-parlament-partea-nevazuta-a-violentelor-parazitii-umanitatii-vor-sfarsi-in-centrele-de-eutanasiere-4624350
https://www.g4media.ro/exclusiv-cine-e-eugen-sechila-aghiotantul-lui-calin-georgescu-care-l-a-insotit-la-interviul-de-la-gandul-si-a-strans-semnaturi-fost-membru-al-legiunii-straine-organizator-de-tabere-paramilitare-m.html
Protecția Internă = Contrainformații+ Securitate
Compartimentul este cea mai mică structură organizatorică în cadrul structurilor MAI. Elementul imediat superior este biroul, structură cu peste 5 funcții. Prin urmare numărul de funcții dintr-un compartiment trebuie să fie maxim 4.
Serviciu Județean de Protecție Internă, structurile din teritoriu ale DGPI, câte unul pentru fiecare județ al României.
Art. 12 pct. (1)
Art. 12 pct. (2)
https://www.contributors.ro/verisoarele-discrete-ale-serviciilor-secrete-de-informatii-romanesti/
vezi preambulul OUG nr. 76/2016
Codul Penal Art. 77 lit. h