Utilizarea unităților de cercetare, război electronic, operații speciale și PSYOPS conform F.T. - 3
MANUALUL DE TACTICĂ GENERALĂ A FORŢELOR TERESTRE BUCUREŞTI - 2006
Extrase din F.T. - 3 MANUALUL DE TACTICĂ GENERALĂ A FORŢELOR TERESTRE, BUCUREŞTI (2006)
Art.204. - (1) Unităţile de război electronic. În ofensivă, mijloacele de război electronic constituie o cale de obţinere a informaţiilor despre inamic şi o armă care poate întârzia reacţia acestuia.
(2) Misiunile unităţilor de război electronic din compunerea Forţelor Terestre
sunt:
monitorizarea şi identificarea surselor electromagnetice din zona de
responsabilitate;neutralizarea prin bruiaj a lucrului sistemelor electronice ale
inamicului;protecţia lucrului sistemelor/mijloacelor electronice ale forţelor proprii.
Art.205. - Unităţile de cercetare.
În ofensivă, unităţile de cercetare îndeplinesc următoarele misiuni:
cercetarea în adâncime - procurarea informaţiilor despre cele
mai importante obiective dispuse în adâncimea operativă şi tactică a dispozitivului inamicului, precum şi executarea unor acţiuni directe asupra obiectivelor de mare importanţă;cercetarea la contact - culegerea de informaţii din zona operaţiilor la
contact şi în imediata apropiere a acesteia, folosind procedeul observării, ascultării sau patrulării;cercetarea în spate sau teritorială - asigurarea datelor şi informaţiilor asupra fenomenelor economice, sociale, militare, topogeodezice, meteorologice, de
comunicaţii teritoriale şi psihomorale din zona de responsabilitate a unităţii, cu
impact asupra luării deciziilor în timp real.
Art.209. - (1) Unităţile pentru operaţii speciale desfăşoară următoarele tipuri de operaţii: operaţii neconvenţionale; operaţii directe; operaţii de cercetare specială;
operaţii de contraterorism.
(2) Unităţile pentru operaţii speciale sunt folosite în toată gama de operaţii şi
au capacitatea de a acţiona în mod independent sau în cooperare cu structuri similare
din compunerea celorlalte categorii de forţe ale armatei şi/sau elemente ale sistemului
naţional de apărare. Operaţiile speciale pot urmări obiective imediate sau pe termen lung şi contribuie adesea, în mod direct, la îndeplinirea obiectivelor strategice şi/sau
operative ale forţelor proprii în teatrul de operaţii, deşi din punct de vedere cantitativ,
ele sunt de nivel tactic.
(3) De regulă, unităţile pentru operaţii speciale execută:
distrugerea liniilor şi a instalaţiilor de comunicaţii şi informatică, a instalaţiilor şi obiectivelor economice şi militare;
obţinerea de informaţii;
dirijarea finală a loviturilor executate cu aeronavele militare;
evacuarea, căutarea şi salvarea personalului propriu aflat în dispozitivul
inamicului/în teritoriul controlat de acesta;descoperirea, localizarea şi nimicirea/neutralizarea mijloacelor de atac CBRN;
operaţii de influenţare psihologică;
organizarea, antrenarea, echiparea şi consilierea forţelor de rezistenţă.
(1) Unităţile de informaţii. Acţiunile unităţilor de informaţii constituie parte
inseparabilă a operaţiei ofensive, fiind orientate, în principal, pentru procurarea de
date şi informaţii necesare comandanţilor în luarea deciziilor.
(2) Reuşita operaţiilor specifice desfăşurate de către unităţile de informaţii este
dată de manifestarea iniţiativei, a rapidităţii, prevederii, sincronizării şi flexibilităţii
acestor structuri, precum şi a modulelor de conducere.
Art.308. - Unităţile de război electronic. Misiunile generale ale unităţilor de
război electronic în apărare sunt similare celor precizate pentru ofensivă, punându-se
accentul pe obţinerea continuă de date şi informaţii despre sistemele electronice ale
inamicului.
Art.309. - (1) Unităţile de cercetare. În apărare, acţiunile pentru procurarea de date şi informaţii sunt determinate de: condiţiile în care unitatea trece la apărare,
locul, rolul şi misiunea acesteia; procedeele folosite şi particularităţile acţiunilor;
intenţia şi concepţia comandantului; forţele şi mijloacele de cercetare la dispoziţie;
cerinţele de informaţii ale comandantului.
(2) Indiferent de situaţia şi condiţiile concrete ale operaţiei, informaţiile trebuie
să fie precise şi oportune, astfel încât să-i permită comandantului determinarea cât
mai exactă a posibilităţilor şi intenţiilor probabile ale inamicului în timp şi spaţiu, în
vederea luării deciziei şi stabilirii celor mai eficiente măsuri pentru interzicerea
apropierii şi pătrunderii inamicului în fâşia de apărare, producerea de pierderi cât mai
mari, slăbirea capacităţii de luptă şi nimicirea sau capturarea acestuia.
(3) În apărare, informaţiile trebuie să reflecte cu precizie cât mai mare: stadiul
pregătirilor inamicului pentru trecerea la ofensivă, concepţia operaţiei şi măsurile pe
care acesta le ia în vederea întrebuinţării ADMCBRN şi a mijloacelor incendiare;
direcţiile de afluire, raioanele de concentrare şi aliniamentele succesive atinse de
unităţile atacatoare; gruparea principală de forţe; dispozitivul, data, ora şi procedeul
de trecere la ofensivă; dispunerea mijloacelor de distrugere în masă, a blindatelor,
artileriei, punctelor de comandă, centrelor de comunicaţii şi informatică şi
mijloacelor de război electronic; valoarea, compunerea, direcţiile de atac şi
aliniamentele succesive cucerite de unităţile din forţele care acţionează pe direcţia
principală de efort sau pe o altă direcţie de efort a inamicului, precum şi operaţiile
probabile ale forţelor care acţionează în sprijinul nemijlocit al efortului principal sau
acelor care acţionează ca rezerve; raioanele din dispozitivul forţelor proprii în care
inamicul intenţionează să întrebuinţeze forţele aeropurtate, forţele aeromobile şi de
cercetare-diversiune - valoarea, compunerea, operaţiile probabile şi consecinţele
acestora; conţinutul şi semnificaţia operaţiilor de influenţare psihologică desfăşurate
de inamic în rândul forţelor proprii şi al populaţiei.
Art.313. - Unităţile pentru operaţii speciale se întrebuinţează pentru misiuni
similare cu cele prevăzute la operaţia ofensivă, în concordanţă cu intenţia
comandantului pentru operaţia de apărare.
Art.439. - Unităţile de cercetare stabilesc şi menţin din timp contactul cu
inamicul, asigurând fluxul continuu al informaţiilor privind axele principale de
întărire ale inamicului, intenţiile, posibilităţile şi vulnerabilităţile acestuia. Ele trebuie
să fie suficient de puternice pentru a nu fi cu uşurinţă anihilate de către elementele
înaintate ale inamicului. Pe măsura evoluţiei luptei, în funcţie de situaţie, parte din
forţele de cercetare pot fi folosite pentru executarea acţiunilor specifice în scopul
asigurării flancurilor şi a intervalelor dintre elementele principale ale forţei de
întârziere.
Art.440. - Unităţile de război electronic contribuie la dezorganizarea şi
inducerea în eroare a inamicului, asigurând bruiajul şi înşelarea elementelor de
cercetare, a reţelelor de comandă şi de conducere a focului.
Art.690. - Patrulele de cercetare în adâncime asigură observarea în timp real a
acţiunilor inamicului şi au posibilitatea de a determina obiectivele şi a dirija focul
pentru sprijinul aerian ofensiv, pentru artileria cu bătaie mare şi elicopterele de atac.
În anumite situaţii acestea pot executa şi acţiuni directe cu obiectiv limitat/operaţii
speciale, în scopul sprijinirii operaţiilor forţelor luptătoare principale.
Art.718. - (1) Spectrul electromagnetic constituie spaţiul de luptă pentru
războiul electronic. Ca şi în celelalte tipuri de operaţii funcţiunile operaţiilor de
război electronic sunt găsirea, fixarea şi atacul inamicului, concomitent cu apărarea
forţelor proprii împotriva încercărilor similare ale inamicului.
(2) Operaţiunile în spectrul electromagnetic sunt în responsabilitatea tuturor
comandanţilor şi a statelor majore.
Art.719. - (1) Războiul electronic cuprinde ansamblul acţiunilor militare care
implică utilizarea energiei electromagnetice pentru a determina, exploata, contracara,
reduce şi preveni acţiunile ostile în spaţiul electromagnetic, precum şi măsurile care
asigură desfăşurarea în siguranţă a acţiunilor forţelor proprii şi/sau aliate.
(2) Obiectivele războiului electronic sunt: obţinerea de informaţii prin
monitorizarea emisiilor surselor electronice ostile şi potenţial ostile; îngreunarea
desfăşurării de către inamic a acţiunilor în mediul electromagnetic; asigurarea
utilizării eficiente a spaţiului electromagnetic de către forţele proprii şi protecţia
împotriva acţiunilor de război electronic desfăşurate de inamic.
(3) Componentele războiului electronic sunt: sprijinul electronic; atacul
electronic; protecţia electronică.
Art.720. - Măsurile de sprijin electronic, precum şi cele de protecţie
electronică sunt executate de către unităţile cu posibilităţi de susţinere a războiului
electronic, conform misiunii primite de la eşalonul superior şi nevoilor de informaţii
ale unităţii sprijinite. Ele se desfăşoară înaintea începerii operaţiei şi pe timpul
desfăşurării acesteia în scopul completării imaginii câmpului de luptă pentru
executarea acţiunilor de atac electronic şi pentru realizarea protecţiei electronice.
Art.721. - Măsurile de atac electronic/bruiaj şi dezinformare electronică sunt
măsuri ofensive de război electronic executate pentru înşelarea inamicului,
dezorganizarea acţiunilor sale în spaţiul electromagnetic şi interzicerea utilizării de
către inamic a spaţiului electromagnetic.
Art.722. - Contramăsurile electronice sunt măsuri ofensive de război electronic
pentru înşelarea inamicului sau dezorganizarea folosirii mediului electromagnetic de
către acesta. Ele includ: bruiajul - controlul, concentrarea, sincronizarea, reducerea
interferenţei; inducerea în eroare prin metode electronice.
Art.723. - (1) Operaţiile psihologice reprezintă ansamblul activităţilor
planificate şi desfăşurate de forţe specializate care utilizează metode şi mijloace de
comunicare direcţionate spre audienţe ţintă abrogate, cu scopul de a influenţa
percepţiile, opiniile, atitudinile şi componentele în vederea îndeplinirii obiectivelor
politico-militare şi/sau a misiunilor comandamentului.
(2) În funcţie de specificul situaţiei, natura obiectivelor politico-militare
şi/sau misiunilor comandamentului, forţele şi mijloacele de specialitate avute la
dispoziţie, obiectivele operaţiilor psihologice sunt: sprijinirea intereselor generale ale
Armatei României; întărirea convingerilor audienţelor ţintă prietene sau aliate;
atragerea sprijinului şi cooperării celor neutri sau indecişi; slăbirea voinţei combative
a inamicului sau a potenţialelor audienţe ţintă ostile; sprijinirea acţiunilor de
reconciliere şi toleranţă; promovarea unei imagini pozitive a forţelor militare
desfăşurate în teatrul/zona de operaţii.
(3) Operaţiile psihologice ale Forţelor Terestre se desfăşoară în situaţii de criză
sau pe timp de război şi pot fi de nivel operativ sau tactic. Acestea sunt de două
tipuri:
operaţii psihologice de luptă - OPL;
operaţii psihologice de răspuns la criză -OPRC.
(4) Operaţiile psihologice de luptă se desfăşoară asupra forţelor inamicului şi
populaţiei locale din teatrul de operaţii. Acestea sunt planificate şi îndreptate asupra
unor audienţe ţintă aprobate, ca parte integrantă a operaţiilor specifice luptei
armate/de stabilitate şi sau/de sprijin şi având drept scop înfrângerea sau reducerea
voinţei inamicului de a continua acţiunile de luptă, precum şi asigurarea libertăţii de
acţiune a comandantului.
(5) Operaţiile psihologice de răspuns la criză sunt planificate şi executate ca
parte a operaţiilor militare de răspuns la criză, urmărind crearea unei atmosfere de
sprijin şi de bunăvoinţă în rândul părţilor aflate în conflict şi a populaţiei civile din
teatrul de operaţii şi având drept scop sprijinirea îndeplinirii misiunii şi protejarea
forţelor proprii.