Rețeaua clandestină de rezistență intră în legalitate - despre ce nu vorbește și nu e întrebat Ministrul apărării

Citește și dă mai departe.

Se vorbește, de câțiva ani deja, despre modificarea pachetului de legi ale apărării. După o îndelungă așteptare (tergiversare) au început să răsară și primele rezultate, de exemplu legea privind apărarea spațiului aerian. Urmează alte două legi, cea a pregătirii populației pentru apărare și cea a apărării naționale. Aceasta din urmă e poate cea mai importantă pentru că organizează legal ansamblul activității de apărare.

Cum era firesc, după avizarea de către Guvern a acestor legi, ministrul a ieșit ieri cu o declarație urmată de o sesiune de întrebări din partea presei. Atât în conferința de presă de ieri cât și cu alte ocazii s-au discutat diverse subiecte (rezerva voluntară, drone, înzestrare etc) mai puțin unul. Și acesta credem că trebuie cunoscut atât de cetățeni cât și de către reprezentanții acestora în Parlament înainte de trecerea proiectului de lege prin “templul românesc al democrației”.

Observația noastră

Dacă ne uităm cu atenție la proiectul de lege a apărării avizat de Guvern (pdf) și la legea apărării actualmente în vigoare (L 45/1994) constatăm (și SUBLINIEM) o diferență.

Extras din proiectul de lege apărării avizat de Guvern

Extras din Legea apărării actualmente în vigoare

În articolul care se referă la atribuțiile Ministerului Apărării (art. 33 în legea în vigoare respectiv art. 28 în proiectul de lege), la punctul a), actualul proiect de lege e diferit de legea în vigoare prin inserarea textului “inclusiv cele destinate rezistenței armate”.

Despre ce e vorba? Despre ceva, credem noi, mult mai interesant decât cei 6.000 Euro ce-ar urma să fie primiți de potențialii rezerviști voluntari. Rezistența armată se referă la acțiunile militare de rezistență dusă de structuri specializate ale statului (simpluț spus partizani/ gherile) pe “teritoriul ocupat vremelnic de un agresor”.

Practic, textul inserat oferă acoperire legală organizării din timp de pace, în interiorul Ministerului Apărării, a unei rețele clandestine de rezistență armată. Ceva în genul rețelelor NATO stay-behind (mai cunoscute ca “Gladio”) sau al miticelor deja rețele “R/246” și “S” despre care se tot povestește c-ar fi fost active în România pe timpul Revoluției din 1989.

Ce credeți, este normal ca cetățenii și parlamentarii care-i reprezintă să nu știe despre asta?

Imagini de la un eveniment de popularizare a activității Mișcării ucrainene de rezistență (Ruh Oporu). Septembrie 2025, Ucraina

Pentru detalii puteți citi articolul nostru Armata secretă a României.

Credeți că mai e cazul să bufnițim? Dacă da, arată-ne sprijinul tău - like, share etc