Cazul Ceban - informații insuficiente pentru a fi clasat INDEZIRABIL
O analiză
La 9 iulie 2025, Ziarul de Gardă publica știrea Oficial: Ion Ceban și alți doi cetățeni ai R. Moldova, interziși în România „din motive de siguranță națională” (link) confirmată în aceeași zi, la București, de MAE, printr-o “precizare de presă” (link):
Din motive ce țin de considerente de siguranță națională, România a dispus măsura nepermiterii intrării pe teritoriul național pentru domnul Ion Ceban și pentru încă doi cetățeni ai Republicii Moldova. Decizia este de resortul instituțiilor competente din România, în conformitate cu reglementările în vigoare în materie. Măsura este o interdicție de acces în spațiul Schengen.
Câteva date suplimentare (nu prea multe) au fost adăugate ieri (15.07) de Președintele ND, în cadrul conferinței de presă (link). Reproducem pasajul semnificativ:
Jurnalist: “Câteva întrebări legate de cazul domnului Ion Ceban, primarul din Chișinău. Vicepreședintele Partidului Acțiune și Solidaritate, domnul Dan Perciun, a declarat că interdicția aplicată domnului Ceban are legătură cu relația dintre acesta și serviciile de informații rusești, și a dat și exemplu finanțarea domnului Ceban de către structuri din Rusia și consilierea domniei sale de către specialiști în marketing politic de la Moscova. Voiam să vă întreb dacă în ultima ședință a CSAT s-a discutat despre acest caz și dacă s-a ajuns la aceeași concluzie, pentru că formula folosită la București a fost pericol la adresa Securității Naționale”. [preambulul întrebării pare că vrea să răspundă el însuși întrebării! ]
Președintele Nicușor Dan: “Nu s-a discutat în ședința CSAT, însă există și alte mecanisme prin care statul român reacționează când observă o amenințare la adresa securității sale naționale, și unul din aceste mecanisme a fost accesat în cazul domnului Ceban. Ăsta e și motivul pentru care nu putem să facem mai multe comentarii.”
Jurnalist: “Putem înțelege că a fost o situație punctuală? Pentru că în ultimii ani domnul Ceban nu părea că e un pericol la adresa siguranței naționale în România, având în vedere că a fost primit de foarte mulți înalți demnitari, inclusiv de premierul Ciolacu.”
Președintele Nicușor Dan: “Asta nu se va mai întâmpla în următorii 5 ani. A fost o chestiune de securitate națională. Asta e tot ce pot eu să vă spun. O evaluare de securitate națională în privința domniei sale.”
Jurnalist: “Am înțeles. Și ultima întrebare. Domnul Ceban a primit 5 ani de interdicție. Mai exista o treaptă, putea primi 10 [?! - n.n.], dar s-a ales soluția mai ușoară, pedeapsa mai ușoară. Ne puteți spune de ce s-a întâmplat acest lucru?
Președintele Nicușor Dan: De asemenea, e o evaluare care a fost făcută pe chestiuni de securitate. Asta e tot ce pot să spun.
EXPLICAȚII ȘI ÎNVĂȚĂMINTE
Mecanismul misterios despre care vorbește Președintele ND este furnizat de OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România (forma actualizată aici). Pe foarte scurt, să pornim de la faptul că există două (2) măsuri care pot fi luate privind accesul (intrarea) străinilor în România:
interdicția de intrare sau nepermiterea intrării
declararea ca indezirabil
Cele două măsuri determină adoptarea unor consemne de frontieră în sistemul de evidență electronică al Poliției de frontieră:
NPI, pentru NePermiterea Intrării
IND, pentru declararea ca INDezirabil
Să le luăm pe rând.
1. Interdicția de intrare
Interdicția de intrare este, conform OUG 194/2002, “decizia sau orice alt act de natură administrativă sau judiciară prin care se interzic intrarea și șederea pe teritoriul României sau pe teritoriul unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European ori pe teritoriul Confederației Elvețiene, pentru o perioadă determinată”(art 2 lit. x)).
Condițiile generale de luare a măsurii nepermiterii intrării în România sunt prezentate la art. 8 alin. (1) conexat cu art. 6 alin. (1). În cazul nostru (Ceban), amintirea motivului securității naționale ne indică exact art. 8 alin. (1) lit. a) corelat cu art. 6 alin. (1) lit. h), adică:
“Străinilor nu li se permite intrarea pe teritoriul statului român dacă prezintă pericol pentru apărarea și securitatea națională, ordinea și sănătatea publică.”
Cine și cum ia această măsură?
Pasul 1: “Organele și instituțiile care dețin date și informații cu privire la existența unor situații de natura celor prevăzute la alin. (1) [cel care ne interesează] și (2) pot solicita
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră sau
Oficiului Român pentru Imigrări [azi Inspectoratul General pentru Imigrări]
dispunerea măsurii de nepermitere a intrării în România, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.” (art. 8 alin. (3))
Așadar, organele și instituțiile ( în cazul nostru unul dintre cele responsabile de securitatea națională - SRI, SIE etc - nu știm care) în situația MINIMALĂ că “dețin date și informații” pot (dar nu e obligatoriu) să solicite IGPFR/IGI nepermiterea intrării.
Pasul 2: Pe baza acestora, “interdicția de intrare se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră […] împotriva străinilor […] care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h) [adică prezintă pericol pt. securitatea…]” (Articolul 106^3 alin (2)).
“Prin măsurile prevăzute la alin. (1) și (2) se interzic intrarea și șederea pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și pe teritoriul Confederației Elvețiene, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 24 din Regulamentul (UE) 2018/1.861 al Parlamentului European și al Consiliului.” (Articolul 106^3 alin. (2^1))
Pasul 3: “Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de către organele poliției de frontieră și se comunică imediat persoanei în cauză, utilizând formularul prevăzut în partea B din anexa V la Codul frontierelor Schengen, precum și Centrului Național de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe” ( art. 8 alin (4)).
Formularul prevăzut în partea B din anexa V la Codul frontierelor Schengen
“Dispunerea măsurii interdicției de intrare se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile” (Articolul 106^3 alin. (4)).
Care este durata acestei măsuri?
Pentru cazul nostru specific, adică “în cazul străinilor […] care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h) [ prezintă pericol pentru apărarea și securitatea națională], durata interdicției de intrare este de 5 ani” (Articolul 106^4 alin. (11)). Cu alte cuvinte nu există “pedepse” mai ușoare sau mai grele, cum ar fi cea de 10 ani menționată eronat de “jurnalistul” nostru.
Cum poate înceta efectul măsurii nepermiterii intrării în România?
Există două modalități.
Fiind o măsură administrativă, poate fi atacată în contencios administrativ:
Măsura interdicției de intrare poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă. (Articolul 106^3 alin. (5))
Și există cazuri în care măsura a fost revocată de instanțe (vezi link).
Există și o altă posibilitate, denumită “încetarea măsurilor interdicției de intrare”:
“Instituția care a dispus o măsură a interdicției de intrare [poliția de frontieră sau imigrările ] cu aplicarea prevederilor art. 106^4 alin. (1)-(8) și (11) [ cel care ne interesează, vezi supra] poate dispune încetarea acesteia, în baza unei solicitări scrise, în situații temeinic justificate, ținând seama de circumstanțele specifice ale fiecărui caz în parte, cum ar fi incidența uneia dintre situațiile prevăzute la 82 alin. (1) lit. b)-d), motive umanitare sau atunci când prezența străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român”( Articolul 106^5 alin. (1)).
Art. 82 alin. (1) lit. b)-d) se referă la străinul aflat într-una dintre situațiile:
părinte al unui minor care are cetățenia română, fie
este căsătorit cu un cetățean român, fie
a depășit vârsta de 65 de ani.
Din câte știm, nici acestea și nici motivele umanitare n-ar putea fi luate în calcul în cazul dlui Ceban. Cât despre “prezența străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român” … se poate discuta.
2. Declararea ca indezirabil
Declararea ca indezirabil este măsura ce se dispune împotriva unui străin care a desfășurat, desfășoară ori există indicii temeinice că intenționează să desfășoare activități de natură să pună în pericol securitatea națională sau ordinea publică (Art. 86 alin. (1)).
Cine și cum ia această măsură?
“Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de Curtea de Apel București, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Procurorul sesizează instanța de judecată la propunerea instituțiilor cu atribuții în domeniul ordinii publice și securității naționale care dețin date sau indicii temeinice în sensul celor prevăzute la alin. (1)” (Articolul 86 alin. (2)).
Așadar, greutatea “probatorie” a informațiilor (echivalentul Standards of proof din dreptul insular ) este în acest caz proba directă sau “date sau indicii temeinice”.
SUBLINIEM: proba directă > “date sau indicii temeinice” > “date și informații” !
Pasul 1: “instituțiile cu atribuții în domeniul ordinii publice și securității naționale [SIE, SRI, DGIA, DGPI, SPP] care dețin date sau indicii temeinice” propun “procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București” luarea acestei măsuri (declararea ca indezirabil).
Pasul 2: Procurorul sesizează Curtea de Apel București odată cu “[d]atele și informațiile în baza cărora se propune declararea ca indezirabil pentru rațiuni de securitate națională [care] se pun la dispoziția instanței de judecată în condițiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităților referitoare la securitatea națională și protejarea informațiilor clasificate (art. 86 alin. (3))
Pasul 3: “Sesizarea prevăzută la alin. (2) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților. Instanța de judecată aduce la cunoștință străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităților referitoare la securitatea națională și protejarea informațiilor clasificate” (art. 86 alin. (4)).
Pasul 4: “Curtea de Apel București se pronunță, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condițiile alin. (2). Hotărârea instanței este executorie. Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe rațiuni de securitate națională, în conținutul hotărârii nu se menționează datele și informațiile care au stat la baza motivării acesteia” (art. 86 alin. (5)).
Pasul 5: “Hotărârea se comunică străinului, precum și, dacă instanța dispune declararea ca indezirabil, Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru a fi pusă în executare” (art. 86 alin. (6)) și
“Dreptul de ședere al străinului încetează de la data pronunțării hotărârii prin care acesta a fost declarat indezirabil” (art. 86 alin. (7)).
Care este durata acestei măsuri?
“Perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o nouă perioadă cuprinsă între aceste limite, în cazul în care se constată că nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri. Prelungirea termenului se face în condițiile prevăzute la alin. (2)” (art. 86 alin. (8)).
Cum pot dispărea efectele?
Ca și-n cazul nepermiterii intrării, există două modalități de a se pune capăt acestei măsuri, prima fiind cea inițiată de “instituții”:
“Încetarea măsurii declarării ca indezirabil se dispune de Curtea de Apel București, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în situația în care prezența străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român, iar pericolul determinat de motivele care au stat la baza declarării ca indezirabil nu mai subzistă. Procurorul sesizează instanța de judecată la propunerea instituției cu atribuții în domeniul ordinii publice și securității naționale care a propus sesizarea instanței potrivit alin. (2) teza finală” (art. 86 alin. (9)). Procedura legală e descrisă la art. 86 alin. (10)- (12).
A doua modalitate este atacarea hotărîrii Curții de Apel București la Înalta Curte de Casație și Justiție:
Articolul 87 Recursul împotriva hotărârii prevăzute la art. 86 alin. (5)
(1) Hotărârea prevăzută la art. 86 alin. (5) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la data comunicării, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța se pronunță în termen de 5 zile de la data primirii cererii.
(2) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a hotărârii prin care străinul a fost declarat indezirabil. În cazuri temeinic justificate și pentru a se preveni producerea de pagube iminente, străinul poate cere instanței să dispună suspendarea executării hotărârii prin care a fost declarat indezirabil până la soluționarea căii de atac. Instanța soluționează cererea de suspendare de urgență, hotărârea pronunțată în acest caz fiind executorie de drept.
Concluzii
Interdicția de intrare sau nepermiterea intrării (consemn de frontieră NPI) este măsura de nivel minim, care se ia de către poliția de frontieră/poliția imigrări, fără o obligație de analiză a cazului de către acestea. Datele și informațiile prezentate de servicii celor care decid luarea măsurii (șefilor poliției de frontieră respectiv imigrației) nu trebuie să aibă o greutate argumentativă prea mare. Ar avea ceva de câștigat/pierdut vreunul dintre cei doi șefi în cazul în care ar refuza solicitarea serviciilor? Pe lângă asta, oamenii își pot ascunde liniștiți decizia sub justificarea secretului de stat.
“Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de către organele poliției de frontieră și se comunică imediat persoanei în cauză”. Ciudat! În cazul nostru comunicarea publică oficială a venit de la MAE. Asta sugerează o bâlbâială administrativă.
Probabil mai multe informații se vor putea afla în cazul în care dl. Ceban va contesta luarea măsurii (10 zile de la comunicare).
Măsura luată și mai ales modul în care a fost comunicată sugerează o anumită stângăcie a celor implicați în mecanismul de decizie. Pare o improvizație făcută sub presiune (politică, a timpului?). Mare noroc cu mass-media românească, un câine care-și caută dezorientat dinții într-un pahar cu apă tulbure.