Avioanele americane de spionaj de la Mihail Kogălniceanu

Odată cu anunțul din 29 octombrie 2025 privind încetarea rotației brigăzii US Army la Mihail Kogălniceanu (MKAB), se părea că americanii s-au hotărât să părăsească baza românească. Oare așa să fie?

Prezența americană la MKAB

Aparent, baza americană - “grefată” pe cea românească, Baza Aeriană 57 a Forțelor Aeriene Române - e compusă din două componente, una logistic-administrativă și cealaltă operațională. Dacă folosim o comparație turistică, prima ar fi hotelul iar a doua - turiștii.

“Hotelul” e administrat de U.S. Army Garrison - Black Sea, unitatea care organizează toate activitățile de sprijin - de la hrănire și cazare la pază, asistență religioasă și sport - nu doar pentru militarii americani de la Kogălniceanu (& Babadag) ci și pentru cei din Bulgaria (Novo Selo, etc).

Până la finalul lui 2025, componenta operațională (”turiștii”) a fost reprezentată de:

• un comandament avansat de divizie (Division Tac CP/Tactical Command Post)

• elemente ale unei Brigăzi de infanterie ușoară (frecvent din Divizia 101 Aeropurtată). Din informațiile publice analizate de noi rezultă că la MKAB nu era dizlocată întreaga brigada aflată în rotație ci doar comandamentul și un grup de luptă de nivel batalion de infanterie întărit. Cu ocazia diverselor exerciții, structura era expandată corespunzător scenariilor cu subunități de diverse specialități (ex: de elicoptere ale US Army).

După oprirea rotației brigăzii, americanii păstrează încă la Kogălniceanu unitatea logistică (U.S. Army Garrison - Black Sea) și comandamentul de divizie (azi TacCP-ul Diviziei 3 Infanterie). BTW, în România nu sunt așa de multe comandamente de nivel divizie. În afară de cel US Army menționat mai avem unul NATO, la București (MND-SE/MultiNational Division South-East), și două românești (Div 2/Buzău și Div 4/Cluj-Napoca).

La MKAB există însă și altfel de “turiști”, cu altfel de “interese”.

Interese americane la MKAB

17 septembrie 2025. Pe ordinea de zi a şedinţei conducerii Parlamentului (Birourilor permanente reunite ale celor două camere) se afla o “scrisoare de informare din partea domnului Nicuşor-Daniel Dan, Preşedintele României” (pdf):

„Pe fondul agravării situaţiei de securitate din Orientul Mijlociu, caracterizată de tensiuni acute şi implicaţii de ordin existenţial, Statele Unite ale Americii, cu scopul de a-şi proteja capabilităţile şi interesele, a decis suplimentarea forţelor în regiune.

Ţinând seama de poziţionarea geostrategică a României, SUA a solicitat autorităţilor din ţara noastră utilizarea unor facilităţi militare, precum Baza 57 aeriană Mihail Kogălniceanu.

Sprijinul României se poate dovedi util pentru a proteja interesele americane în Orientul Mijlociu şi evidenţiază rolul esenţial al ţării noastre în arhitectura de securitate euroatlantică şi relevanţa bazelor din regiunea Mării Negre pentru interesele Statelor Unite ale Americii, în contextul politicii externe a noii administraţii SUA”

Nicuşor Dan informa Parlamentul României că „a aprobat prepoziţionarea pe teritoriul României a unor aeronave de realimentare în aer, a unui contingent al Statelor Unite ale Americii şi mijloace de protecţia forţei, precum şi a unor aeronave ISR (Intelligence Surveillance and Reconessaince) şi de supraveghere aeriană la Baza 57 aeriană Mihail Kogălniceanu, în vederea sprijinirii eventualelor operaţii viitoare”.

Subiectul a fost ronțăit puțin în presa noastră (fără elemente de sprijin, ca de obicei), s-au emis platitudinile de rigoare și cam atât. Nu s-a remarcat, de exemplu, că până să aterizeze pe agenda conducerii Parlamentului, scrisoarea a avut nevoie de 3 săptămâni. În fine, poate nu era o urgență.

Scrisoarea de informare a fost trimisă de ND Parlamentului în 26 august și a ajuns să fie discutată de conducerea acestuia în 17 septembrie. Trei săptămâni de odihnă.

Așadar, SUA erau interesate, la finalul lui august 2025, să-și mărească prezența la MKAB cu aeronave ISR (culegere de informații), de supraveghere aeriană și de alimentare în aer, iar acest “pachet aerian” ar fi fost destinat operațiunilor militare din Orientul Mijlociu. E vizată exclusiv această regiune sau suntem în fața unui exercițiu de maskirovka americană - OPSEC & Deception?

Supraveghere aeriană în Marea Neagră

29 ianuarie 2026 Itamilradar, site italian de limbă engleză specializat în tracking aerian în Mediterana și zona învecinată, identifica traseul parcurs deasupra Pontului Euxin de două avioane de supraveghere (link). Deși nu e prima oară când sunt detectate astfel de zboruri, remarcabilă în acest caz e îndrazneala cu care s-a pătruns în estul Mării Negre. Practic până în curtea Rusiei, aproape de Novorosiisk. Cele două aeronave ISR și de supraveghere aeriană identificate sunt un Bombardier Challenger 650 ARTEMIS și un P-8A Poseidon.

P-8A Poseidon

Potrivit NAVAIR (“aeronavala”, componenta aeriană a US Navy), “P-8A Poseidon este un avion multi-rol de patrulare și cercetare maritimă al Marinei Militare americane, înlocuitor al vechiului P-3C Orion, capabil să execute misiuni de luptă anti-submarin (anti-submarine warfare ASW), luptă împotriva navelor de suprafață și ISR (intelligence, surveillance and reconnaissance) la distanțe mari”.

Principalele caracteristici ale avionului P-8A (US Navy) Sursa: SEAPOWER 2026 Almanac

Pe lângă anduranța de ultramaratonist pe care-o are, avionul poate fi realimentat în zbor și e burdușit cu tehnică de supraveghere. P-8A nu e doar un avion de patrulare maritimă specializat în lupta anti-submarin. E un sistem ISR complex, capabil să culeagă informații utilizând o gamă largă de senzori:

• un Advanced Airborne Sensor (radar AESA dual-sided), capabil să scaneze la 360-grade țintele aflate la sol, inclusiv în zona costieră. După unele surse, acest radar poate executa și acțiuni de bruiaj și atac cyber.

• un radar APY-10 (multi-mode synthetic aperture radar)

• un ansamblu optoelectronic MX-20

• un sistem ALQ-240 Electronic Support Measure (ESM), capabil să geolocalizeze și să supravegheze radarele inamice able to geo-locate and track enemy radar emitters.

Aeronava are la bord și un sistem complex de procesare a datelor, capabil să prezinte o imagine completă a situației tactice din zona monitorizată.

Amplasarea echipamentului electronic pe avionul P-8A Poseidon. Sursa: AirSuperior via X

Amplasarea sistemului de supraveghere optoelectronică Wescam MX-20 pe avionul P-8A. Sursa: AirSuperior via X

Până în octombrie 2025 au intrat în arsenalul US Navy un număr de 125 de P-8A ( de serie) alocate celor 12 escadrile de patrulare active, escadrilei de aeronave de rezervă și escadrilei de patrulare- “proiecte speciale” ale aviației navale active. Aviația de rezervă a US Navy dispune și ea de două escadrile de patrulare (VP-62 și VP-69) dotate cu P-8A.

Evenimentul sesizat pe 29 ianuarie a.c. de Itamilradar mai aduce o noutate: până atunci misiunile de patrulare maritimă erau zburate de la Baza aero-navală Sigonella (în Sicilia). Acum punctul de aterizare-decolare e MKAB. O consecință a aprobării lui ND? O măsură temporară? Nu știm. Pe lângă asta, Poseidon-ul detectat nu și-a dezvăluit datele de identificare (nr. înmatriculare) deci nu știm cărei unități îi aparține. Putem doar presupune. Momentan.

Flota a 6-a americană, componenta US Navy alocată Europei și Africii, are în subordine o unitate de “cercetare navală” denumită Task Force/TF 67. Aeronavele acesteia “operează deasupra apelor Mediteranei, Atlanticului de Nord, Balticii și Mării Negre”. În compunerea TF 67 găsim două unități de patrulare dotate cu P-8A Poseidon: Task Group/TG-67.8 (Keflavik, Iceland) și TG-67.1 (Sigonella, Sicily). Task Group e denumirea formală a unei unități navale cu o anumită funcție (în cazul nostru patrulare maritimă) iar rolul (și denumirea TG corespunzătoare) e preluat prin rotație de câte o escadrilă de patrulare venită din SUA. Astfel, rolul TG 67.1 (P-8A cu baza la Sigonella) e “jucat”, în ianuarie 2026, de Escadrila 40 Patrulare (Patrol Squadron 40/VP-40) “Fighting Marlins”. Presupunem că Poseidon-ul de la MKAB aparține aceleiași unități.

Challenger 650 ARTEMIS

Celălalt avion este un Challenger (CL) 650 produs de compania Bombardier (dar nu un avion “bombardier”, cum mai scriu unii jurnaliști români), modificat pentru “spionaj electronic” (SIGINT). De aici și numele de zeiță¹ - ARTEMIS (Airborne Reconnaissance and Targeting Exploitation Multi-Mission Intelligence System). Există două exemplare ale divinității (înmatriculate N159L, respectiv N488CR) care, deși îndeplinesc misiuni pentru US Army, sunt deținute și operate de compania americană Leidos, printr-un sistem denumit COCO (contractor-owned and contractor-operated). Platforma aeriană propriu-zisă e capabilă să zboare distanțe de până la 7.400 km, la altitudini de +12.000 m, putând sta în aer până la 10 ore. Sistemul de senzori montat pe burta avionului are un design modular, putând fi modificat ușor în funcție de scopul misiunii. Același principiu e urmat și în cazul sistemului foarte performant de procesare a datelor aflat la bordul avionului (edge processing). Operatorii de la sol (beneficiarul US Army) pot opera de la distanță (remote operation) și chiar ajusta țintele (emițătoarele) vizate în real time, prin comunicații satelitare tip BLOS (Beyond Line-of-Sight). Sistemul de comunicații permite transferul de date la viteze mari în orice colț al lumii².

Artemis nu vânează pentru prima oară deasupra Mării Negre, exemplarul N159L (callsign BRIO66) fiind reperat aici de mai multe ori pe parcursul anului 2025 (ex: 4 iulie, 16 august, 21 decembrie). Același avion apare uneori în alte zone fierbinți, de exemplu în vecinătatea Libiei (11 octombrie și 6 noiembrie 2025).

Avionul de cercetare/ISR Bombardier Challenger (CL) 650 ARTEMIS (#N159L) la Baza Aeriană Šiauliai, Lituania (13.07.2024) Sursa: Dominykas Ambrasas via Flickr

Celălalt Challenger 650 ARTEMIS (N488CR callsign BRIO68) a ajuns la Mihail Kogălniceanu în 16 septembrie 2020 via Bagram (Afganistan), anterior îndeplinind misiuni în Pacific (Japonia). După sosirea la Constanța, aeronava - care utiliza inițial indicativul radio (callsign) “DAGGER1” - a început zborurile la est, deasupra Mării Negre, ajungând în 2021 până în zona Georgia- Abhazia³. Ulterior au intrat în meniu Libia (ex: 1 iulie și 15 iulie 2025) sau Serbia +/- Kosovo (de 8 ori doar în primele două luni ale lui 2024, detalii aici).

Lista primelor zboruri ale aeronavei N488CR, imediat după sosirea în România. LRCK - cod ICAO pentru Aeroportul Mihail Kogălniceanu. Sursa: anonim via The Aviationist (link)

Avionul Challenger 650 ARTEMIS înmatriculat N488CR Sursa: liveuamap.com

Suprapunerea celor 8 trasee de zbor ale N488CR în primele două luni ale lui 2024. Un calendar asemănător urma să fie respectat în aceeași perioadă a anului următor.

Câteva concluzii

MKAB rămâne o bază importantă pentru avioanele militare americane care îndeplinesc misiuni ISR (informații-cercetare).

Începând cu 2020, US Army a dizlocat la MKAB două avioane SIGINT tip CL-650 ARTEMIS. Acestea au îndeplinit misiuni spre est (cel mai frecvent, Marea Neagră), sud (Libia), est (Serbia) și nord (ex spre Lituania).

Recent a fost detectat un avion ISR (P-8A Poseidon) al US Navy care a decolat/aterizat de la MKAB. Traiectul de zbor e asemănător celui urmat de suratele operate de la Sigonella. Presupunem că aparatul aparține aceleiași unități.

Nu am decelat în spațiul public informații legate de zboruri ale acestor aeronave în zona Orientului Mijlociu.

Mențiune: Site-urile de tracking pot urmări doar zborurile aeronavelor care au transponderul ADS-B pornit …

Note

1. Denumiri inspirate din mitologia greacă au primit și alte avioane US Army destinate misiunilor A-ISR (Airborne ISR). Exemplu: ATHENA (Army Theater Level High-Altitude Expeditionary Next-Generation A-ISR), ARES (Airborne Reconnaissance and Electronic Warfare System) sau HADES (High Accuracy Detection and Exploitation System)

2. How Leidos transformed the Army’s ISR capabilities at minimal cost to the Pentagon (pdf)

3. The Aviationist The U.S. Army’s First Ever Manned ISR ARTEMIS Jet Has Carried Out Missions Over Georgia And Abkhazia (link)